Bătrânul şi marea

Un cîntec pe gustul meu, cu iz de Hemingway. 🙂

Eu văd povestea acestei piese ca fiind despre un bătrân singur, care și-a petrecut viața pe o insulă departe de „viața normală de zi cu zi”. Nu cred că s-a născut pe acea insulă, deoarece în referen se spune că a plecat cu mult timp în urmă lăsând lacrimi şi durere, poate când și-a părăsit casa. A trăit acolo atât de mult încât lumea a început să-l uite, singurii care știu despre „lumina de la capătul lumii” (farul său) sunt călătorii care își fac drumul peste mare, dar văd doar lumina farului, nu şi pe cel care îşi petrece viaţa acolo.

Versurile explică cum bătrânul stă pe plajă și scrutează orizontul, parcă ar vrea să se întoarcă, să părăsească insula, în timp ce visează cu ochii deschişi la vremurile bune când vede albatrosul ce zboară atât de liber. Apoi ridică vela, poate pentru ultima dată, vela corabiei pe care n-a folosit-o de atât de mult timp și care plutește pe apa oceanului.

Finalul ni-l înfăţişează cum îşi ia rămas bun de la lume. Probabil că asta înseamnă că în aceste ultime clipe petrecute pe ocean el este fericit pentru că şi-a îndeplinit rolul în viaţă şi şi-a realizat misiunea, astfel încât poate muri acolo. Bănuiesc că despre asta este vorba când se spune: „and a smile beneath his brow” („și un zâmbet sub fruntea lui”), deci este zâmbetul din ochi, iar asta ar putea însemna că e fericit.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: